X


[ Pobierz całość w formacie PDF ]
.Luată în sine, fiecare dintre aceste esenţe este în mod identic ceea ce este: Omul în sine, de pildă, este întreaga esenţă a omului, şi nimic altceva; sustrasă astfel din curgerea devenirii, esenţa inteli­gibilă, sau Ideea, poate fi postulată ca „fiinţa adevărată", altfel spus ca fiind cu adevărat fiinţă.Aşa-zisele „fiinţe sensibile", supuse schimbării, nu sînt decît imagini fugare ale fiinţei adevărate; singura realitate din ele este asemă­narea lor cu fiinţa Ideii de care ţin; indivizi tranzitorii, ei nu sînt cu adevărat.în esenţă, această soluţie îi dădea cîştig de cauză lui Parmenide, conti-nuînd însă să-i facă prea multe concesii lui Heraclit ca să nu conţină mari dificultăţi.Destinată satisfacerii exigenţelor gîndirii inteligibile, fusese nevoi­tă să reducă fiinţa la ceea ce pare să fie condiţia fundamentală a inteligibi-lităţii, adică identitatea.Dar, dacă analiza dialectică se transfera din lumea devenirii asupra Ideilor înseşi, se vedea cum reapare de îndată dificultatea inerentă heraclitismului, de data aceasta, e adevărat, nu sub forma schimbării, ci sub cea a diversităţii.Dacă fiinţa este, şi este ceea ce este, cum să fie mai multe? Or, există mai multe Idei, şi mai există şi faptul, şi mai incomod, că fiecare Idee este în sine mai multe.A admite Omul în sine înseamnă a admite „Animalul raţional" în sine; vom spune deci că există o Idee de Animal şi una de Raţional? Dar atunci Omul în sine va fi simultan acelaşi şi altul.Mai mult, a-1 postula pe om ca identic cu sine însemna a-1 admite ca diferit de toate celelalte.îl vom admite deci o dată ca acelaşi şi de o infinitate de ori ca altul.Problema rămîne, evident, nerezolvată.Ca s-o rezolvăm, trebuie deci să recurgem din nou la intelect şi să-1 ur­măm pînă la satisfacerea propriilor sale exigenţe.A ajunge la Idei înseamnă a ajunge la ordinea a ceea ce este cu adevărat, adică la ordinea realităţii dem­ne de acest nume, ousia262.Or, constatăm că, în acest plan al fiinţei ca fiinţă, identitatea nu este încă perfectă.înseamnă deci că există, dincolo de planul fiinţei, unul şi mai adînc, sediu al unui principiu ulterior, şi de data aceasta cu adevărat ultim, căruia toate fiinţele îi datorează ce au ele ca fiinţă, pentru că îi datorează ce au ele ca identitate.De aceea asistăm, încă din Republica, la o operaţie dialectică ce are ca obiect esenţele sau Ideile înseşi, adică fiinţele adevărate, pentru a se întoarce la un principiu unic din care ele să derive.Oricare ar fi acest principiu, sîntem siguri dinainte că se află „dincolo de262v.nota 4 de la p.246.538FILOZOFIA IN SECOLUL AL Xffl-LEAesenţă", şi prin urmare dincolo de fiinţă.Potrivit Republicii, acest principiu metaontologic este Binele.îl numim astfel pentru că îl postulăm ca izvor din care provine toată fiinţa.Există deci o generozitate supremă şi primă din care se trage tot ce este; dar acesta nu este Binele decît în raport cu restul, iar, dacă vrem să-1 numim aşa cum este în sine, ce nume îi vom da? Să fii înseam­nă să fii acelaşi sau să fii în mod identic ceea ce eşti.Există deci în fiecare fiinţă un principiu al fiinţei sale care este unitatea.A postula, „dincolo de esenţă (ousia)", adică dincolo de realitatea şi fiinţa adevărată, un principiu care o explică echivalează cu a postula Unul.Punctul final al dialecticii pla-toniene se atinge astfel în momentul în care gîndirea aşază dincolo de fiinţă un principiu care nu este decît actualizarea cea mai profundă a propriilor sale exigenţe.Dacă pentru gîndire există o ecuaţie între identitate şi realitate, singura cauză potrivită a realităţii este ceea ce o face identică sieşi, adică unitatea.Platon nu şi-a făcut niciodată iluzia că aduce o soluţie la problema fiinţei care să pună capăt tuturor întrebărilor: Sofistul şi Parmenide demonstrează îndeajuns contrariul, dar el transmite urmaşilor un ansamblu de principii care nu au încetat niciodată să-şi exercite influenţa.Mai întîi, o noţiune clară a fiinţei, a cărei prezenţă o recunoaştem adesea din simplul fapt că problemele puse referitor la ea sînt formulate în termeni de „fiinţă adevărată" (Augustin va spune vere esse), adică nu în termenii existenţei empirice în act, ci ai unei realităţi care oferă gîndirii caracteristicile fiinţei demne de aceste nume.Pla­ton numea acest miez al realităţii ousia; latinii îl numesc essentia şi vor crea termenul essentialitas263 pentru a denumi privilegiul ontologic a ceea ce se poate spune cu îndreptăţire că este cu adevărat fiinţă.Acolo unde platonismul acţionează după exigenţele sale cele mai profunde, apare o a doua trăsătură: planul fiinţei adevărate se subordonează celui, şi mai adînc, a ceea ce este principiul fiinţei şi pe care-1 numim Unul, dacă-1 privim în sine, sau Binele, dacă-1 gîndim ca sursă a fiinţei şi a inteligenţei.Ca să ajungem astfel la sursa primă a fiinţei, se impune o anumită metodă, dialectică, demers ascendent al intelectului care urcă de la multiplicitatea indivizilor la simplitatea imuabilă a esenţelor, sau Ideilor, şi care, depăşindu-le în cele din urmă printr-un efort suprem, se ridică pînă la Unul.Metoda dialectică astfel concepută este deci un al treilea indiciu al influenţei platoniene, care introduce un al patrulea, într-adevăr, gîndirea care urcă de la schimbare la imuabil e datoare să depă­şească planul Ideilor, sau esenţelor, care este cel al fiinţei.Or, ne este deja foarte greu să ajungem la el, imaginile sensibile de la care pornim refuzînd să se şteargă atît de complet pe cît ar trebui ca să putem vedea Ideea în pu­ritatea ei inteligibilă; iar, atunci cînd trebuie să depăşim nivelul Ideii, care este cel al esenţei şi al fiinţei, trecem dincolo de limitele fiinţei şi, deopotrivă, de cele ale inteligibilităţii.Plasînd condiţia supremă a inteligibilităţii dincolo de fiinţă, sau esenţă, dialectica platoniană situează principiul oricărei inteligi-bilităţi dincolo de inteligibilitate.Ea se încheie deci firesc cu un fel de contact263 esenţialmente (Ib.lat.).BILANŢUL SECOLULUI AL Xm-LEA539instantaneu cu Binele, sau Unul, la lumina căruia gîndirea noastră nu poate să se uite şi pe care este incapabilă să-1 formuleze.Ne-o arată faptul că avem definiţii ale Vieţii, Sufletului, Animalului, Omului şi a altor o sută de esenţe, dar nici una a Binelui sau a Unului.Dialectica astfel concepută conduce in­telectul la invizibil şi inefabil, prin aceasta plantonismul oferindu-se misticilor speculative ca un instrument gata să le slujească scopurile.Această soluţie a problemei puse de Heraclit şi Parmenide e valabilă în domeniul strict al ontologiei, adică al ştiinţei fiinţei ca fiinţă şi răspunde la această întrebare pur speculativă: ce trebuie să fie fiinţa ca să satisfacă ex­haustiv exigenţele intelectului? Dar nu rezolvă deloc cealaltă problemă, pro-priu-zis metafizică: care este, dincolo de naturi, cauza acestor naturi? Platon n-a cerut niciodată dialecticii, din raţiuni care ţin de specificul ei, să rezolve vreo problemă existenţială [ Pobierz całość w formacie PDF ]

  • zanotowane.pl
  • doc.pisz.pl
  • pdf.pisz.pl
  • fisis2.htw.pl
  • Copyright � 2016 (...) chciałbym posiadać wszystkie oczy na ziemi, żeby patrzeć na Ciebie.
    Design: Solitaire

    Drogi użytkowniku!

    W trosce o komfort korzystania z naszego serwisu chcemy dostarczać Ci coraz lepsze usługi. By móc to robić prosimy, abyś wyraził zgodę na dopasowanie treści marketingowych do Twoich zachowań w serwisie. Zgoda ta pozwoli nam częściowo finansować rozwój świadczonych usług.

    Pamiętaj, że dbamy o Twoją prywatność. Nie zwiększamy zakresu naszych uprawnień bez Twojej zgody. Zadbamy również o bezpieczeństwo Twoich danych. Wyrażoną zgodę możesz cofnąć w każdej chwili.

     Tak, zgadzam się na nadanie mi "cookie" i korzystanie z danych przez Administratora Serwisu i jego partnerów w celu dopasowania treści do moich potrzeb. Przeczytałem(am) Politykę prywatności. Rozumiem ją i akceptuję.

     Tak, zgadzam się na przetwarzanie moich danych osobowych przez Administratora Serwisu i jego partnerów w celu personalizowania wyświetlanych mi reklam i dostosowania do mnie prezentowanych treści marketingowych. Przeczytałem(am) Politykę prywatności. Rozumiem ją i akceptuję.

    Wyrażenie powyższych zgód jest dobrowolne i możesz je w dowolnym momencie wycofać poprzez opcję: "Twoje zgody", dostępnej w prawym, dolnym rogu strony lub poprzez usunięcie "cookies" w swojej przeglądarce dla powyżej strony, z tym, że wycofanie zgody nie będzie miało wpływu na zgodność z prawem przetwarzania na podstawie zgody, przed jej wycofaniem.